O seara de aprilie...
Este o seara sublima de aprilie...Afara este noapte, iar cerul foarte senin si instelat.
Stau si ma gandesc la viitorul meu,la ce voi fi si la ideea de socializare.Mi-e destul de frica sa ma gandesc la ce voi face peste cateva luni pe cine voi avea alaturi si ce proiecte muzicale voi avea.Pe plan material, pot spune ca sunt destul de O.k, insa stau si ma gandesc daca psihic sunt intr-o stare cat de cat buna.Merg pe strada si tresar la fiecare zambet, la fiecare sunet...Iau chitara si ma bucur de fiecare acord...Deschid geamul dimineata si zambesc la fiecare rasarit de soare.E asa sublim cand vezi ca Soarele incearca sa te binedispuna cu lumina si caldura Lui.
Merg in parc si, desi snt singura, simt o prezenta,simt ca cineva ma imbratiseaza si parca imi spune sa nu mai fiu trista, sa fiu bine...Este El...cel care intotdeauna va fi langa noi, si ne va iubi neconditionat.Candva imi era frica de oameni...Acum parca imi este frica de fericire, de sentimente...mi- frica sa mai simt,sa mai fiu sensibila...
Oare cand nu voi mai avea acea frica?Atunci cand vei veni, straine...
Ma ascund...tremur...strig si nimeni nu ma aude...Vreau sa fiu fericita...vreau ca oamenii sa imi asculte si sa imi simta muzica...vra ca oamenii sa s regaseasca in mine..si eu in ei.E asa de greu sa simti iar...sa..nu am cuvinte...Ganduril mele deja o iau razna,sangele imi clocoteste,degetele parca imi sunt inghetate pe griful chitarei cuvintele parca imi ruginesc...Ma simt atat de neinsemnata uneori..Asta suntem noi oamenii..niste fiinte ninsemnate...
Singuratatea ma doboara,tristetea nu mai are lacrimi...fara tine nu mai sunt eu...Deja mi-am pierdut puterea de a mai zambi, de a respira, de a mai canta chiar...Nu mai sunt acea fata simpla si pura care eram odata..As vrea sa mai am acea inocenta tremuranda, acea seninatate in privire pe care le aveam pe vremea cand eram copil. Vreau sa fiu iar copil, sa zac intr-o mare de inconstienta si sa nu imi fie frica de nimic.Vreau sa fug undeva departe si sa fiu uitata de lume pentru o perioada...Sa nu ii pese nimanui de mine.
Ia-ma cu tine noapte, canta cu mine padure, dansati cu mine stelelor...
Nu mai am putere sa scriu. Degetele imi snt intepenite, corzile sufletului meu sunt inghetate iar chitara sta pe peretele gri,batuta in cuiul ruginit.Nu a mai ramas nimic din mine...doar scrum,iar tigara neterminata...
esti inca pura si sensibila...inocenta...esti tu...ana pe care o stiu eu...nu iti pierde curajul de a iubi...si increderea de sine...fii tu!!!faptul ca te-ai despartit de iubittul tau nu inseamna ca gata s-a zis cu fericirea ta...asta nu e o problema peste care sa nu poti trece...trebuie doar sa iti doresti...hai sa iti zic ceva care cred ca te va intari...am avut un iubit care muncea undeva in spania...credeam ca ma iubeste de asta am si acceptat sa merg cu el in spania...ajunsa acolo am petrecut doua saptamani de vis...plimbari cu salupa,iesiri in restaurante,plimbari prin locurile minunate din acea zona a spaniei...ba chiar m-a cerut in casatorie intr-un restaurant unde mi-au cantat mariachii...deci intr-un cuvant a fost un vis deoarece...dupa acele doua saptamani petrecute impreun a urmat cosmarul si anume...am aflat ca avea un copil ne-am ciondanit putin dar nu am inteles nici in ziua de azi de ce nu mi-a zis de la inceput...dupa ce am aflat de copilul sau ma rugam de el sa se duca sa isi vada copilul...cand i-am zis ca eram gata sa renunt la el pt ca acel copil sa poata creste cu mama si tata...a vrut sa see razbune si ma vanduse la un peste pentru doar 2000de euro...atunci mi-am dat seama ca nu am valorat nimic in fata lui..am reusit sa scap si norocul mi-a suras...cei la care ma vanduse isi daduse seama ca nu am nici o treaba cu acea lume...dar bineinteles dupa ce mi-a pus pistolul la tampla si m-au intrebat daca vreau sa lucrez ca dama de companie...in acel moment raspunsul meu a fost ca mai bine mor decat sa ajung prostituata...atunci mi-a fost luat pistolul de la tampla,acel tip a lacrimat...si mi-a spus mangaindu-mi crestetul capului:'dute acasa tu nu ai ce cauta aici''am plecat acasa,dar cu inima zdrobita...nu mai aveam incredere in nimeni si credeam ca asa va fi mereu...dar uite ca au trecut 5 ani de atunci...am o relatie de 4 ani si iubesc din nou...a fost o experienta dura de viata...deci nu dispera sunt fiinte care sufera mai mult...sa nu uiti ca dumnezeu nu ne lasa niciodata,iar tu esti o norocoasa pt ca ai un inger in plus fata de ceilalti...si anume tatal tau care vegheaza asupra ta...te pup ana
RăspundețiȘtergereMultumesc mult de comentariu...take care!!
RăspundețiȘtergereInteleg perfect starea pe care ai descris-o aici pentru ca si eu trec exact prin acelasi lucru acum. Si stiu ca nu prea ajuta sa ii auzi pe alti cum iti spun treci peste.Si iau si eu chitara si incerc sa mai uit, doar ca spre deosebire de tine eu nu am acelasi talent. Oricum, sa privim partea buna, suferinta produce arta:P O sa iasa soarele si pe strada ta, esti frumoasa, talentata ,trebuie. Vorba lui Alexandru Andries :Haide, haide,
RăspundețiȘtergereAi ochi frumosi si de fapt esti frumoasa...
Haide, haide,
N-o sa mai stai mult singura-n casa !